ELLE

Cele mai multe dintre femeile pe care le-am văzut părăsind un bărbat au făcut-o cu o demnitate aproape ritualică. Când o femeie se ridică şi pleacă dintr-o relaţie, în jurul ei se face o vreme tăcere. E ca şi cum n-ar mai înceta barbatii să ne minuneze, din nou şi din nou şi din nou, că o fiinţă înzestrată cu atâta răbdare şi fineţe poate tăia nodul gordian dintr-o dată, cu hotărâre şi cu sânge rece.

Când suferă într-o relaţie de cuplu, femeia e asemenea dragostei din Epistola către Corinteni:

“toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă”.
Dar, ca şi dragostea, ea “nu cade niciodată”. Sau aproape niciodată. Când ajunge la capătul răbdării, când o ultimă picătură umple paharul, revolta ei e spectaculoasă. Şi e aşa pentru că, de cele mai multe ori, se revoltă în cunoştinţă de cauză. Nu bănuie, ci ştie că nimic, dar absolut nimic n-ar mai fi mers în acea relaţie. Pentru că ea, cel puţin, i-a dat toate şansele. În această certitudine îşi găseşte şi tăria şi hotărârea şi sângele rece.

În urma ei rămân un bărbat încă năucit de ce i s-a-ntâmplat şi un număr de privitori impresionaţi de ceea ce au văzut. Dar ea nu mai vede lucrurile astea, pentru că, după ce-a spus ce-a avut de spus, rareori mai priveşte în urmă.
Alt lucru extraordinar este că, în vreme ce barbatii abia anticipeaza suferinţa care va urma, femeile trăiesc această suferinţă în chiar clipa în care pun punct. Pentru un bărbat, despărţirea este, nu de puţine ori, energizantă, pentru că ne pansează orgoliul sau ne potoleşte setea de schimbare. Pentru femei, este depresogenă. Fie că sunt părăsite, fie că părăsesc, ele resimt despărţirea ca pe o violenţă. Şi este cu atât mai impresionant să le vezi găsindu-şi puterile de a trece peste această auto-mutilare în numele binelui propriu pe termen lung.
Am cunoscut femei devastate fizic, social şi psihic de încetarea unei relaţii, femei care şi-au întors o vreme viaţa cu susu-n jos, care s-au pedepsit practicând auto-abuzul sau abstinenţa, care au întors spatele lumii sau care şi-au trimis destinul în recreaţie. Dar cele mai multe s-au reîmpăcat după o vreme cu ele însele, şi, după ce au închis uşile şi ferestrele deschise spre hău, şi-au văzut de viaţă.

Bărbaţii trebuie să se lupte cu o educaţie care interzice tristeţea (“un bărbat adevărat nu plânge niciodată”), aşa că cei mai mulţi sunt condamnaţi la o suferinţă cu intermitenţe, rareori la fel de intensă ca a femeilor, dar care nu se mai termină niciodată.

Un bărbat adevărat se poate trezi că suspină la nunta unei foste chiar şi când e la braţ cu iubirea vieţii lui (“uite ce-am pierdut…”) sau îşi poate întrerupe lamentaţia după cea mai frumoasă femeie din lume, care tocmai l-a părăsit, ca să-i facă avansuri primei necunoscute (“nu se ştie niciodată…”). În vremea asta, femeile isi vad de ale lor. Şi merg mai departe.

:: Elle, februarie 2009

joi, 17 decembrie 2009

Niste raspunsuri[...]

Scriu pentru cei pe care i-am facut curiosi.Scriu pentru femei pe care nu am ce sa le invat-poate doar sa le ajut sa gaseasca mai usor drumul spre raspunsurile din ele.Scriu pentru barbatii care stiu sa planga,nu pentru cei care-si fac femeile sa planga.Scriu despre ce vad,ce aud,ce simt si despre ce pot schimba,macar in lumea pe care o povestesc.Scriu din naivitate,am senzatia ca pot muta intr-un om cuvintele pe care le scriu,astfel incat sa-l obsedeze.
In povestile mele,poti fi ce personaj doresti.Sau poti veni doar in vizita.In ambele variante,castigi o experienta in plus.Nu-ti garantez ca vei afla raspunsurile pe care le astepti,dar nu e oare mai incitant sa te trezesti cu raspunsuri pentru care n-aveai inca intrebari?...
Mi-am ales rolul scriitorului,pentru ca ma pot juca cu mintile oamenilor despre care scriu.Pentru ca scriitorul nu e niciodata condamnat pentru faptele personajelor sale.Pentru ca scriitorul inventeaza lumea in care traiesc personajele lui si iti lasa oricand usa deschisa si tie...
[...]Scriu pentru cei care,macar din cand in cand,le mai dau naibii de reguli si-si traiesc povestile interzise.Scriu in locul celor care au trait mai intens si mai colorat ca mine,in speranta ca se vor regasi,si multumiti,printre persoanejele cu care abia astept sa le fac cunostinta.
Scriu pentru ca imi plac la nebunie intrebarile si urasc raspunsurile,chiar daca uneori uneori avem atata nevoie de ele...
Scriu din iubire,din credinta,din suflet si dintr-o memorie pe care trebuie,din cand in cand,s-o resetez,ca sa imi incapa in ea tot ce mai vreau sa traiesc...Scriu pentru ca nu mi-e frica sa smulg din mine,caci am invatat sa pun mereu in loc altceva...
[...]De cand ma stiu caut raspunsuri..Si cand cred ca le-am aflat,se mai naste o intrebare,mai apare o nedumerire,se mai incinge o indoiala...Continuu sa le caut cu incapatanare,nu din inertie,convinsa ca asta e structura mea,ca nu ma pot cladi decat pe raspunsuri,chiar daca trebuie,pentru unele,sa ma arunc in gol..N-am ales mereu metoda cea mai inteleapta si nici n-am gasit mereu raspunsul pe care-l cautam.Mi se intampla uneori sa-mi placa muuult mai tare drumul pana la un raspuns,decat consistenta lui.Iar alteori ,ca voi toti,am revelatii-ma trezesc cu raspunsul plesnindu-ma peste fata ,exact cand ma astept cel mai putin.
Am spus o data ca imi plac barbatii care par a avea niste raspunsuri.Sigur,ei reprezinta o minoritate, ca si noi femeile care AVEM deja niste raspunsuri.Oricat de arogant ar suna,le avem,putine,cate sunt pentru ca ne-am chinuit sa le obtinem,pentru ca am scrasnit din dinti de dragul de a le capata,pentru ca le-am asteptat chiar si cand numai vedem nici macar speranta ca voi veni.A obtine niste raspunsuri la intrebari care te framanta inseamna a afla ceva despre tine.Atat.Si asta conteaza cel mai mult,dupa mintea mea.
De cate ori scriu ceva,sau stiu ca va ajunge la oameni necunoscuti,ma straduiesc sa scriu limpede,sa gandesc simplu si raspicat,sa nu dau verdicte,sa nu trag concluzii si sa nu fac pe desteapta.Imi reduc la cea mai mica scara preocuparile care nu ma acapareaza,si retin din oameni doar ce ma completeaza,ma face sa zambesc si ma inspira sa scriu.
Desigur,cele mai multe raspunsuri le astept de la mine- de aceea poate le obtin atat de greu si de aceea raman mereu cu niste intrebari la care nimeni dar absolul nimeni nu cunoaste raspunsul corect ,de vreme ce apare mereu altul,la aceeasi intrebare.
Ma gandesc mereu cate zeci de intrebari zac in noi pentru ca ne lipseste curajul de a le rosti.Ma antrenez mereu sa-mi formulez macar mie intrebarile esentiale si sa-mi raspund cu sinceritatea pe care n-as livra-o nimanui,sub nici un pretext.Am aflat raspunsuri care m-au gatuit de emotie,dar am si ascultat si cascade de tampenii,minciuni,platitudini si citate.Am inteles ca raspunsul interesant nu vine niciodata fara o intrebare asemenea,dar si ca poti risipi intrebarile magnifice pe niste raspunsuri jenante.Am invatat sa pun intrebari ,sa construiesc schema dificultatilor lor,sa le aleg pentru incalzire pe cele calde si sa le revars dintr-o data pe cele abrupte.Am invatat sa tac ca sa ascult raspunsuri.M-am antrenat sa evit raspunsuri ,pentru ca se intampla in viata de om,sa fii prea intrebat...
Cand m-am indoit cel mai tare de mine si cand n-am mai stiut cum sa-mi raspund la intrebari (alea pe care le avem cu totii...),am cautat niste raspunsuri in privirea unor fiinte foarte dragi-si-am gasit acolo,fara vorbe si paranteze,raspunsuri seducatoare.Se face ca-n privirea care ma iubea cel mai mult, traia unul din cele mai rare si mai pretioase raspunsuri pe care le obtii intr-o viata de femeie...[...]
Intotdeauna am sentimentul ca primii fulgi de zapada apar dintr-o magie,ca prima ninsoare din an e zambetul copilului din fiecare,ca atunci atunci cand ninge prima data se aseaza in noi un strat subtire de liniste alba si unul stralucitor de dorinte...Ca prima ninsoare trebuie traita in bucurie,intr-un romantism chiar un pic desuet,dar nascator de zambete si tihna-cu mere coapte,vin fiert si un om drag prin preajma.
Cand vine prima ninsoare?Stiti,doar,ce greu e sa raspunzi,cu precizie,la cele mai banale intrebari...
Mihaela Radulescu-"Niste raspunsuri"(ELLE,decembrie 2009)

luni, 7 decembrie 2009

Priveste-i ochii si incearca sa citesti!Si-a pierdut inima.
A trecut prin edenul sufletului tau si si-a vandut-o.Cu toata increderea!Atunci credea in promisiuni.Credea si in tine si in coarda chitarei tale.
Isi punea pe tava zambetul cu gropita si mergea subtil si timid pe langa tine,in timp ce tu nu erai decat un "altul" special.Dar erai "altul" ei.Cu tot cu poeziile tale aberante si cu vocea subtire.
Acum e a mea!
Ai avut-o si ai pierdut toata lumea ce se varsa in ochii ei.
Acum e fericita,impreuna cu toate lacrimile varsate si cu toate zambetele irosite. "Invata a muri,tu,care stiai numai a omori"!

P.S: Asta e pentru tine gargu'!:x

A,I.R...V

Intrebare: Esti fericita?
Rapuns: Nu
Intrebare: De ce continui?
Raspuns: Fara explicatie
Intrebare: Infinit?
Raspuns: Nu el!Tu!
Intrebare: Renunti?
Raspuns: La tine,nu
Intrebare: Eu sau El?
Raspuns: Confuza...
Afirmatie: Vei pierde tot
Raspuns: Orice,doar tu,nu!
Intrebare: Alegi?
Raspuns: Inca nu...
Intrebare: Cand?
Raspuns: Curand
Afirmatie: Ma vei pierde!
Raspuns: Pentru mine nu vei disparea!

vineri, 4 decembrie 2009

Secrete!

Initial,nu vroiam sa fac o noua postare,poate pentru ca (probabil) nici nu aveam chef sa scriu...dar cum stateam eu asa plictisita si uitandu-ma pe diferite bloguri,unul dintre subiectele unuia,mi-a atras atentia:Care este cel mai ascuns secret al tau? Chiar m-a facut curioasa,am preluat ideea (nu ilegal,am acord:))si sper sa va destainuiti secretele cele mai bine pastrate.
P.S:Puteti ramane sub anonimat,subiectul raspunsului conteaza mai mult:D

miercuri, 25 noiembrie 2009

O clipa

20 Septembrie 2009. Ora 20:11:
Am inchis ochii o clipa si am auzit din nou aceea melodie care imi tot suna in cap mereu.Aceeasi melodie enervanta,dar totusi cunoscuta!Ciudat e ca pe melodia aia simteam ca am dansat de atatea ori cu tine incat nu am putut sa o uit...hmm...da...chiar e ciudat.Tie nici nu iti place sa dansezi...Am incercat sa ma odihnesc dar cu neputinta.Mi-am deschis ochii si singurul lucru' care mi-a aparut in fata a fost Cristina,cu calendarul si degetul pus pe o o data.
-Vreau sa dooorm...
-Hey,trezeste-teeee.Azi ai petrecere la tine acasa!!!
-Ceeee?
-Daa.Nu mai tii minte?Dai o petrecere in cinstea faptului ca ai intrat la facultate.Iupiiii!
-AA?Cine e atat de nebun incat sa dea o asemenea petrecere,si mai ales joi?
-TU!
-OOoo doamne.Nu o pot amana?
-Ce??Esti nebuna?Toata lumea asteapta ziua asta,de vre-o luna asa
-Si nu poti sa te ocupi tu de ei,iar eu sa dispar cam...toata noaptea si sa dorm?
-Maraaa,termina si ridica-te.Haaaai!Mai e o ora si trebuie sa vina toti si mai ales Andreeei
-Toti?Andrei?
-Da.AI cam aproape 50 de persoanee.Si da.Andrei.Prietenul taaau...
-O doamneee.O doamneee
-Hai sa te aranjezi!!!

Ora 20:54:
Simt ca trebuie neaparat sa fumez.Nici acum nu imi pot imgina cum am putut sa dau EU o petrecere cu atatia oameni.Si mai ales ce motiv stupid am ales.Doamneee.Si totusi...Andrei?Cred ca e singurul lucru bun din toata harababura asta.Dar noi nu mai suntem impreuna de o gramada de timp.Oare ne-am impacat?Offff....si iar imi suna in cap melodia aia oribila.

Ora 21:16
Au inceput sa vina astia!
-Hey Mara.Uite-te la tine,ce bine arati!
-Hey...mmm...mersi.
-Maraa,fii pe faza.Vine Andrei

-Buna iubire.Misto petrecere.Arati supeeer
-(Iubire?Misto?Super?Ce naiba e cu toti?)Buna...Andrei..

Ora 00:23
Deja simt ca se invarte casa cu mine.Ce dumnezeu o fi?Toata lumea e ciudata.Iar Andrei a dansat toata noaptea.Andrei nu danseazaaa...

19 Septembrie 2009.Ora 22:13
Ma trezesc buimaca.19 septembrie...Aoileuuu....Dau petrecere..
-Cristinaaaa...Cristinaaaa.Nimeni nu-i ma acasa cand ai nevoie..Tre' sa-l sun pe Andrei
-ALO..da
-Andrei...buna...sunt Mara
-Mara..hei...
-Putem sa ne intalnim 5 min in fata la Jeff's?
-Sigur.
-Ok.ms...
-Stii...si eu vreau sa vorbesc cu tine.Ne vedem acolo

Ora 22:30
Imi tremura mainile ca altceva...oricum nu e din cauza lui Andrei...ci...pur si simplu'
-Buna Mara...
-Buna Andrei...
-Uite Mara..lasa-ma pe mine sa iti spun primul...o sa imi pierd cuvintele dupa aia
-Ok...Te ascult
-Stiu ce ne-am despartit acum o gramada de timp,dar ...eu nu pot sa te uit.Ai fost infinit si vreau sa fii in continuare...
-Andrei...
-Te rog gandeste-te...nu spune ceva pripit
-Andrei...infinit esti si tu pentru mine

Ora 22:37
M-a luat in brate.Doamne cat de mult mi-a lipsit parfumul lui si buzele groase pe gatul meu...
Apoi aud melodia aia oribila iar...Doamnee..nu mai scap de ea.
-Hey,stii ca melodia asta a fost a noastra?
-AAA?Ce melodie?
-Asta care canta acum
Si deodata imi aduc aminte melodia.Da.Era a noastra...De aia o uram asa de mult.Cred ca incepe sa imi placa din nou.
-Domnisoara dansati?
-Andrei,nu te prosti..Tu nu dansezi
-E un inceput pentru toate.Hai

Ora 23:00
Se pare totusi ca nu e totul pierdut.Si macar 2 lucruri in visul ala au fost adevarate.E frumos te trezesti din nou!
-Andrei....
-DA
-Stii cumva daca dau o petrece cu 50 de invitati maine?
-HAHAHA.tuuu?Petrecere?In ce vis?
-eee...Ma gandeam doar.Vroiam sa fiu sigura

INFINIT ANDREI!INFINIT MARA!

luni, 16 noiembrie 2009

674 si infinit

Totul a inceput de la "Bem o cafea?" si a continuat cu ochii lui albastri si parul blond stralucind in soare.Cateodata e mai bine sa renunti si sa lasi pe altii in fata ta,stiind ca isi doresc mai mult decat tine.Nu am renuntat la el.Da...am vrut.Dar totusi nu am facut-o.
Poate ca zambestul lui de la ora 14:10 imi dadea o mica speranta.Orice ar fi,acum vorbim de un viitor impreuna.Un viitor aproape imposibil.E realist iar eu optimista.Canta la chitara iar eu il ascult.Amandoi suntem pasionati de teatru.Foarte pasionati!Si totusi,ceva ne sta in cale.Dar nu indeajuns de mult incat sa ne pierdem speranta.
-Hai sa fugim la mare,sa ne jucam cu picioarele in nisip,si sa traim infinit printre picaturi de apa sarata!
-Cred ca e cam frig pentru asta acum.Desi mi-ar placea...sper sa putem intr-o zi"
Mereu esti realist si ma cobori cu picioarele pe pamant!
-O sa ne descurcam noi.O sa fie bine.Artistii niciodata nu renunta
-Mdaa..dar ei nu sunt la 674
-Esti realist din nou
-Esti prea visatoare
-Vreau sa-ti vad zambetul si ochii mari!
-Poate sa-mi fie pur si simplu dor de tine?
-Si mie!

Totul e sa nu renunti.Sa ai speranta.Si cand crezi ca atunci e mai greu,GANDESTE-TE.Esti aproape de reusita.NOI O SA REUSIM.

Cu chitara,cu poeziile,tu,eu,si o fericire sub un pod!

duminică, 8 noiembrie 2009

Festivalul de muzica Folk,de la Braila


Dupa cum spune si titlu' weekendul asta a fost rezervat Festivalului de muzica Folk,a treia editie, "Chira Chiralina" organizat de Nicu Alifantis in contract cu primaria Braila.In acest an, talente din toata tara au venit pentru a participa pentru unul din cele 3 premii,cu speranta ca va fi cel mai bun.Am fost surpinsa (in sensul bun) sa vad numeroase persoane de toata varstele venind la spectacol si mai surprinsa sa ii vad cum canta alaturi de renumiti solisti ce au concertat la sfarsitul fiecarei seri.Toti concurentii au fost surprinzatori de buni,si deschisi publicului,incat (probabil) juriului ii va fi greu in alegerea castigatorilor.
Din propria parere, vineri a fost cea mai buna seara.Sunetul de chitara intotdeauna a fost pentru sufletul meu,iar acum la festival ascultand 3 ore incontinuu a fost mai mult decat un elixir.
Pe cat de impresionata am fost de spectacol,pe atat de mult am revenit cu picioarele pe pamant,atunci cand am iesit din sala,si m-am izbit din nou de realitate: babute care ocupa locurile pe bancile din centru ,cu tot cu semintele de rigoare barfindu-i cand pe unii, cand pe altii (de data asta ,eram noi in centrul atentiei lor),pedofili care isi fac veacul pe la fiecare colt de strada asteptand cate o "Fetita" pentru a-si face o mica laba.deeh...oamenii duc lipsa mare,si persoane care trec pur si simplu pe langa tine,persoane amarate sau nu...care oricum nu au habar pe ce lumea traiesc,da' sa le mai si intrebi ce festival se tine in weekend.
Ma irita incultura din orasul asta (ca sa nu generalizez la mod de Tzara),unde daca e sa vine Salam,pe langa faptul ca tot orasul stie,mai aud si cei de langa noi,insa daca e nu stiu ce spectacol cu muzica underground,sau in cazul de fata folk,lumea habar nu are.Urat cum se promoveaza "cultura"

vineri, 6 noiembrie 2009

01:15

Din lipsa de ocupatie la ora asta (01:15 p.m)si din dorinta de a arata cateva poezii foarte bune,m-am gandit sa postez cateva din preferatele mele:

Admonestare, Stelian Filip

Mi-am chemat ingerul meu pazitor
si i-am zis:
-pe unde umbli, ma
bodyguard nenorocit?
de la o vreme nu te mai simt deloc in preajma mea.
am auzit ca frecventezi niste discoteci,
ca te-ai indragostit de-o mini jupista,
ca s-au luat de tine niste pletosi
si i-ai facut pe toti knockout.
pai de-aia esti tu
"inger-ingersul meu, ce mi te-a dat Dumnezeu",
imbecilule?

Ion Minulescu - Epilog sentimental

Dă-mi ochii-ţi plânşi, să-i mai sărut o dată,
Şi lasă-mă să plec!...
Tu nu-nţelegi
Că-n orchestrarea întregirii noastre
Nu-i ciripit de păsărele-albastre,
Ci-i răcnet doar de bestie turbată,
Ce-ţi sângerează-obrajii şi te muşcă
De câte ori încerci s-o-nchizi în cuşcă
Sau de piciorul patului s-o legi?...

Dă-mi ochii-ţi plânşi, să-i mai sărut o dată,
Şi nu-ţi mai cer nimic!...
Tu n-ai ghicit
Că melodia întregirii noastre s-a sfârşit
Şi toată fericirea-mprovizată
Cu care ne-avântăm tot mai departe
N-a fost decât iluzia că ne-am iubit
Ca două manechine cu suflete de vată,
Păstrate-ntr-o vitrină cu geamurile sparte?...

Dă-mi ochii-ţi plânşi, să-i mai sărut o dată,
C-atâta doar mi-e dat să-ţi mai sărut,
În cinstea întregirii noastre din trecut,
Din care-acum n-a mai rămas nimic
Decât o falsă frescă-n mozaic,
Pe care nişte gheare de bestie turbată
Însângerează două imagini omeneşti!...
Nu le cunoşti?...
Încearcă -
Şi-ai să ţi le-aminteşti!

Gabriel Garcia Marquez -Papusa de carpa

Daca Dumnezeu ar uita pentru o clipa
ca sunt o papusa de carpa,
si mi-ar darui o farama de viata,
probabil nu as spune tot ce gandesc,
dar cu siguranta as gandi tot ce spun.
As aprecia lucrurile nu prin ceea ce valoreaza,
ci prin ceea ce semnifica.
As dormi putin si as visa mult,
deoarece cu fiecare minut in care inchidem ochii
pierdem saizeci de secunde de lumina.
As merge cand altii se opresc,
m-as trezi cand altii dorm.
As asculta cand ceilalti vorbesc,
si cum as mai savura o inghetata cu ciocolata!
Daca Dumnezeu mi-ar darui putina viata,
mi-as pune haine simple,
m-as intinde la soare pe burta,
dezvelindu-mi nu numai corpul, ci si sufletul.
Doamne, daca as avea o inima,
mi-as scrie toata ura pe o bucata de gheata
si as astepta sa iasa soarele.
As picta pe stele un poem de-al lui Benedetti,
cu un vis al lui Van Gogh;
si un cantec al lui Serrat ar fi serenada
pe care as oferi-o lunii.
As uda trandafirii cu lacrimile mele
ca sa simt intepatura dureroasa a spinilor
si sarutul vindecator al petalelor.
Doamne, daca as avea un crampei de viata
nu as lasa sa treaca o zi
fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc.
As convinge fiecare femeie si fiecare barbat
ca el imi este cel mai drag
si as trai indragostita de iubire.
Le-as arata oamenilor cat de mult gresesc
daca cred ca nu se mai indragostesc cand incep sa imbatraneasca,
nestiind ca, de fapt, imbatranesc atunci cand nu se mai indragostesc.
Unui copil i-as da aripi,
dar l-as lasa sa invete singur sa zboare.
Pe cei in varsta i-as invata ca moartea nu vine o data cu batranetea,
ci o data cu uitarea.
Am invatat atatea lucruri de la voi, oamenii.
Am invatat ca toata lumea
vrea sa traiasca pe culmea muntelui,
nestiind ca adevarata fericire este sa urci panta.
Am invatat ca, atunci cand un nou nascut
strange in pumn pentru prima data
degetul tatalui sau, il va tine strans pentru totdeauna.
Am invatat ca un om are dreptul sa-l priveasca pe altul de sus
numai atunci cand il ajuta sa se ridice.
Am invatat atatea lucruri de la voi,
dar de fapt nu-mi vor folosi mai deloc
caci din nefericire, cand ma vor pune in valiza aceea,
o sa mor.

Si poezia care mi-a adus un 10 la examenul de admitere la teatru in clasa a 9,si care si acum ma face sa zambesc:

Vaduva si piticul de G.Toparceanu

Zice că demult, odată,
Un pitic s-a însurat
Cu o văduvă bogată,
Ce fusese măritată
Cu un mare om de stat.
Şi-o fi dus ea, altădată, o viaţă mai tihnită,
Dar la urmă şi piticul a făcut-o fericită…

Cu muncă şi cu răbdare,
Poţi face cât unul mare.

vineri, 30 octombrie 2009

Acum.


Vroia doar un el.Un el"perfect".Care sa o iubeasca asa cum e.Sa-i iubeasca cele 3 culori din par,sau ochii schimbatori.Un el care uita sa o sune dimineata si care se revanseaza toata ziua.Un el care niciodata,dar niciodata nu ii spune "te iubesc" ci doar "infinit",Un "el" care sa aiba ochii schimbatori,si care sa ii placa ciocolata topita.Sa fie sigur pe el,dar totusi sa simta nevoia sa o intrebe...Sa fie cel mai bun prieten si iubit in acelasi timp.Sa inteleaga cand nu am chef sa vorbesc despre nimic,sau sa ma asculte atunci cand vorbesc prea mult.Cineva cu care sa ma bat cu perne,iar apoi sa radem unul de altul,de cat de ciufuliti suntem.Cineva care sa vada dincolo de apectul fizic si sa imi zambeasca la 5 dimineata.Sa imi dea un pupic din senin,si sa imi recite o poezie in statia de metrou (autobuz,tramvai sau maxi-taxi).Sa ne plimbam toata ziua fara un scop anume,cineva care sa imi ofere o frunza galbena si care sa imi zambeasca subtil.Sa avem o melodie a noastra,dar sa ne regasim in orice cantec de la radio,Cineva caruia sa ii placa sunetul de chitara dimineata si care mananca gogosi cu gutui la pranz...Care, intr-un final,in ciuda oricarui lucru' sa ramana langa mine,sa ma suporte,si sa vada dincolo de aparente,esenta fiecarui lucru'!
"Cand apari sa ma anunti!"
Ea: -Am auzit cuvintele astea de la fiecare baiat in parte...nu le mai repeta degeaba
El: -Ai auzit exact aceleasi cuvinte
Ea: -Aproape
El: -Si restul?
Ea: -Restul le-am pastrat pentru orice ratat care venea,fara text
El: -Esti rea
Ea: -Demult...
El: -De ce?
Ea: -Un text si un ratat
El: -Sa nu imi spui ca suferi
Ea: -Poate ca am...
El: -Ella,mai are si sentimente si plange cateodata???
Ea: -Surprinzator,dar da.
El: -Inseamna ca a meritat
Ea: -Sau nu...
El: -Mergem o data?mi-e foarte somn
Ea: -Doar dormim!
El: -Si aici daca s-ar putea
Ea: -Hai,totusi acasa.

[Si ella mai sufera cateodata!]

miercuri, 9 septembrie 2009

30 de minute!6 septembrie 2009



M-a luat in brate pentru prima data si mi-am cufundat nasul in parul lui proaspat ca o dimineata ploioasa.Doamne,ce dor imi era de el.Acum e in adevaratul sens al cuvantului "mi-e dor".Mi-am luat o cafea si il priveam ca pentru ultima jumatate de ora.
-Iti bei cafeaua aia,azi?
-O sa o beau...frige
-Pai vreau sa te sarut o data!

Si atunci trebuia sa spun:"-Da-o naibii de cafea,si saruta-ma!"
Dar nu am spus si mi-am baut cafeaua in continuare.
Doamne,cat regret ca nu l-am sarutat atunci!

Imi mangaia fata si se uita la mine ca la copilul care mereu il alinta,si care mereu vroia sa vorbeasca cu el la 12 noaptea.
M-a sarutat si am vrut atunci sa se opreasca timpul macar cateva momente,ca sa nu simt cat de repede trece.
Nu vroiam sa ii dau drumul si totusi i-am dat si am plecat!
S-au schimbat multe de atunci,desi tu vei ramane mereu copilul meu
Mi-e dor de tine,copil si de zambetul tau cu gropita pe partea dreapta!
Sper sa fii fericit cu ea!
Cine stie...poate ne vom mai vedea...ca amici de data asta.
Fara nici o remuscare.


I like you're hair on my sholder
I like the way you smile...!

joi, 27 august 2009

Pentru ca vreau sa te simt in continuare...si poate pentru prima data



-M-ai iubit vre-o data?
-In fiecare zi mai mult...

-Ti-a fost dor de mine?
-Numaram zilele si orele pana aveam sa te revad...

-Ai plans?
-Doar cu tine...

-Te-ai indragostit?
-De fiecare alunita de pe obrazul tau...

-Ai dorit?
-Sa iti simt luciu de buze de caise,pe buzele mele uscate...

-Te-ai gandit?
-La mangaierea unghiilor tale rosii...

-Sufereai?
-In continuare...

-Te-ai inrosit?
-Atunci cand m-ai descris...

-Zambeai?
-Cand imi sarutai gropitele...

-Ai desenat?
-Doar...

-Ai fost trist?
-Cand era imposibil...

-Ai simtit?
-Atunci cand a rasarit soarele...

-Radeai?
-Cand eram "insensibil"...

-Fumai?
-Doar Mallboro!

-De ce?
-Pentru ca vreau sa te simt in continuare...

(Lee Ryan - Wish the whole world knew -asta e pentru tine copil)

vineri, 21 august 2009

17,infinit



probabil ca e cea mai fericita zi in viata mea!mai am putin si plang dar sunt fata mare de acum si ma abtin.chiar simt bine si imi vine sa tip pe aici,dar cred ca o sa ma injure lumea,deci tip maine.AM 17 ANI!la multi ani mie!

Prietenie, plaja, foc, dragoste, putere, tinerete, fum, Iubire, amintire, val, nepasare
Scarba, mila, lasitate, orgoliu, furie, nedreptate
Uitare, lacrima, copil, oboseala, tremur, prevestrire, har, Speranta, judecata, scrum, Asteptare, zambet, credinta, drum,
17!


17 ani ... infinit - Vama

luni, 17 august 2009

IRIS


Am revenit la scris si nu am putut sa ma abtin sa nu incep cu IRIS.
Doar ce am venit de la concert(Braila) unde "cica" au fost zilele orasului si Sf Maria si cu ocazia asta,primarul nostru iubit a adus si altceva in afara de Maria Dragomiroiu si alti de-astia de muzica populara(Nu ca as avea ceva cu genu asta sau cu doamna Dragomiroiu,dar la cati tineri asteptau concertele asta se putea si mai bine).Revenind la Iris,ca de obicei au fost cei mai asteptati si cei mai fantstici.Au facut intr-adevar un show si o atmosfera de milioane iar Cristi Minculescu a fost si este mai in forma ca oricand.
Nesurprinzator nefiind,nici faptul ca la un moment dat,prietena mea incepuse sa planga pe o melodie de a lor,iar eu cum nu puteam sa o las singura,am plans la urmatoarea.Nah...suntem fete si ne permitem.A fost extraordinar,si cred printre cele m-ai bune concerte la care am fost.Am ramas uimita sa vad doamne trecute de prima tinerete,cu nepoteii de mana,fredonand si dansand pe piesele celor de la Iris si cei mici dand din cap ca niste viitori mici rockeri. In final,am inceput cu gasca sa strigam "Iris.Iris.Iris" ,ca mai apoi toata faleza sa tipe cu noi,Cristi Minculescu facand un bis la ultima melodie.Ce pot sa spun...A FOST MARFA.Cei de la Iris sunt clar cei mai buni,dovedind asta si anii pe care ii au in spate ca trupa.
The End

marți, 4 august 2009

now i’m smiling


Cred totusi ca o persoana iti da sentimente…Adica nu pe diferite cai,ci doar le impulsioneaza,te face sa te descoperi…Deocamdata o las mai moale cu micile mele povestiute si scriu doar in proza.Proza fara dialog…mdaa…stiu ca e greu de citit…(ca doar mai am 40 de pagini din “Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi” si ma chinui de o saptaman si putin sa o temin)dar poate are cineva rabdare intr-adevar sa citeasca si sa inteleaga.
Probabil ca vei zice "-Daaaaa..inca una care scrie rahat pe blog,si nu are ce face la ora 2 noaptea ".dar sincer..NU IMI PASA.
Deja ma simt mai bine,si nu scriu de mult timp.Daaa...cineva mi-a impulsionat un sentiment,sau poate mai multe.Cineva la care tin…ciudat!
Si as vrea sa fie altfel…sa fie posibil…dar nu e.Si trebuie sa ma multumesc cu atat.Asta e!
Nu sunt nici paranoica,nici pesimita si nici realista.sunt doar eu.UN copil care peste 17 zile,face 17 ani,un copil care iubeste pe toata lumeeea,(aproape),care iubeste ochii caprui,si paru saten,vantul care ii bate peste suvitele roscate si pe EL.un el care care este undeva…Nu stiu unde exact,dar stiu ca este...si il astept…Now i’m smiling!!!

sâmbătă, 1 august 2009

undeva...



mi-e dor de mare,mi-e dor de rasarit si de toti oamenii cu care am fost acolo.mi-e dor de dusurile reci de la 6 diminata,de convorbirile din baie cu Karina si de cartile de joc cu Tziufix.de prosoapele pe care dormeam pe hol si de costumele de baie arse in fiecare dimineata pe plaja.mi-e dor de injuraturile din fiecare zi,aplicate lui Cristi ca nu e ordine in camera(scuze copilule),de tonele de mirosuri de la parfum,creme,fixativ si toate alea mirositoare ale Karinei,de pungile alea de cipsuri si floricele de dupa haine,de ciocolatele noastre mancate de cei de la Brasov,de drumul de 5 km pana la plaja(glumesc.faceam doar juma' de ora)de merele pe care la mancam in fiecare zi din copacul ala de langa sosea,de Vali Barbulescu.Mi-e dor de sarutul acela intamplator de la 3 dimineata,si de paharul ala de suc galben cu gheata.de tigarile alea negre impartite cu toata lumea si de privirile ascunse,ridicate din cand in cand din prosop.mi-e dor de jocul "scuze".Mi-e dor de "Boltz" si de berile alea de atunci,mi-e dor de cuvintele "dar de ce nu vii mai aproape?"..."-pescarusii nu mananca din mare si soarele nu e portocaliu"..."-esti un insensibil!-nuu,sunt cel mai sensibil"..si mi-e dor de coronita aia cu care ITI dadeai parul peste cap.mi-e dor de "FUSERAM impreuna"..de dansul pe plaja si de ciorapii roz murdariti de nisip din Saturn pana in Costinesti.si chiar daca ai fost un idiot si jumatate,tot mi-e dor de tine.(B.B)MI-E DOR DE MARE SI DE TOT!

Criss Blaziny- 7 August ep.7 ( feat Iza si Dj. Undoo)www.crissblaziny.blogspot.com - Criss Blaziny

luni, 27 iulie 2009

a fost EL


Si imi amintesc si acum primul miros de tigare…prea apasat pentru mine incat imi facea rau.Si totusi eram langa el…Era prima data.Era adorabil!
Avea ochii mari si verzi si se uita la mine pierdut "-cat te-am asteptat…" si eu zambeam…Eram prea naiva.
Vorbeam mereu prostii,puneam lumea la cale si facem planuri...doar le gandeam…Fuma tigare dupa tigare si ma privea superior "esti prea naiva ella" …si credea in mine….probabil…
-Esti fraiera ca nu iti dai seama cat de iubesc
-Chiar ma iubesti ?
-Daa
-Binee..cum spui tu…
Eram rea…mereu eram asa..un copil perfectionist cu "ochii mari,nasu’ perfect si buzele permanent roz" naiv si rau in acelasi timp.nu il suportam cand avea dreptatea.asta inseamna ca eu am gresit..nu suportam sa stiu ca eu gresesc…
Si acum imi amintesc de el…cum sa nu mi amintesc….Avea ochii verzi,sprincenele desenate , buzele perfecte Si un zambet de copil.

stii ca esti singura care conteaza?

Si de fiecare data cand incerca sa il sune,apasa din nou tasta rosie si se razgandea.
-de ce nu il suni ?asa scapati amandoi de o remuscare in plus
-nu pot…va crede ca sunt slaba,dar disperata
-nu ana.va crede ca esti indeajuns de desteapta incat sa faci primul pas
-dar de ce sa nu faca el ?
-pentru ca tu ai ceva de spus mah copil
-mm..numai imi spune copil…imi aminteste de el
-bine.SUNA-L
-…si ce sa ii spun ?
-ca il iubeste ca la inceput,il iubesti ca o nebuna si ca nu te-ai gandit decat la el
-mirelaaa..stii ca nu pot sa ii spun asa
-bine..atunci propun sa incepi cu cu simplu’ « alo »
-incerc…

dupa amiaza

-da ?
-sergiu…buna..sunt ana..
-copil..ce faci ?
-bine.vroiam sa vorbesc cu tine.putem sa ne intalnim ?
-sigur.acelasi loc,aceeasi ora ?
-mda…exact ca atunci.
-mi-era dor de vocea ta de copil naiv,ana
-pa sergiu

S-a chinuit o jumatate de zi,pentru a se gandi ce ii va spune,cu ce se va imbraca.ce va fuma..
Si-a luat tricoul lui preferat,o pereche jeansi,tenisi si mallboro

-arati bine copil
-sergiu…(si ar fi vrut sa ii spuna ca il iubeste,ca il iubeste la nebunie si il vrea numai pe el.in schimb s-a limitat la ) : mi-a fost dor de tine si vreau sa ne despartim
-ana,noi nu eram impreuna
-poti sa te prefaci macar ca iti pasa ?
-imi pasa copil,stii bine asta….dar sunt realist.stii ca esti singura fata pe care o iubesc
-atunci lasa-ma sa plec..lasa-ma sa ma indepartez
-o sa iti fie bine
-…nu
-atunci sa ai grija de tine
-nu ca de tine
-te iubesc copilul meu !
-adio sergiu..

A fugit in lacrimi si a sunat-o imediat pe Mirela.
-zuz..vreau sa ne vedem
-ana,ai patit ceva
-te astept


-ne-am intalnit
-i-ai spus ca il iubesti ?
-nu..
-atunci ce i-ai spus ?
-" nu vreau sa ne mai vedem "
-dar ana…
-stiu ca il iubesc dar e mai bine
-pentru cine ?
-….mm.nu stiu
-suna-l si spune-i ca il iubeste,renunta la orgoliu si fii fericita macar o data in viata
-multumesc !!!
-fugi la el, copil



-alo..
-sergiu ?
-copilul meu ?
-te iubesc si nu vreau sa ne despartim.de fapt vreau sa fim pentru prima data impreuna
-dar ai spus…
-crezi ca poti sa primesti inapoi un copil care te vrea ?
-doar pe tine,ana.stii ca esti singura care conteaza

duminică, 26 iulie 2009

acelasi loc,aceeasi ora


Il vede de la 100 de metri venind …cu aceeasi shoeshi negri,si aceasi tzigare banala in mana…e Dunhill…daa.nu mai fumeaza Pall Mall Light lung…

Nu se poate abtine sa nu ii zambeasca,desi mai erau 5 persoane in fata lui.

Inevitabi ii sare in brate si il pupa (confuza) pe obraz.

-mi-a fost dor de tine mah !

-si mie maah urat-o

asa o alinta mereu…era «numele lor de cod »mereu radeau pe tema asta.

-de ce nu m-ai sunat niciodata de cand ne-am desp ?

-am crezut ca esti suparata pe mine..

-pai eram

-iarta-ma

-te-am iertat de mult !...

-mi-au lipsit ironiile tale de copil

-tu mi-ai lipsit mah

o lua din nou in brate si parfumul ei ii strabatu’ tot corpul,amintindu-i din nou cat de mult a iubit-o.

-si ..ce ai mai facut ?

-…am cunoscut pe cineva

-…te iubeste ?

-cred

-asa ca mine ?

-mah…

-mi pare rau…inca nu m-am obishnuit cu ideea ca nu mai esti a mea

-doar a ta am fost…(si il lua in brate simtindu-i mirosul lui de parfum frantuzesc amestecat cu tzigare…ciudat..acelasi Pall Mall…)

-nu stii cat mi-ai lipsit

-acum stiu.(si ii zambeste,innecat in gropitele de sub ochii verzi)

-mi lipsea zambetul tau

-imi lipseau ochii tai

veni ora sa plece..

-cand te mai vad?

-cand voi fuma Pall Mall light lung… (si pleca)

Dupa o luna…mesaj de la EL:”maxi taxi,ora13.dute”

Se duse la maxi taxi,pachet,pentru " Ana copil "

Zambi si deschise imediat pachetul.ramase uimita.

Un pachet de Pall Mall Light lung si cu un scris pe el… « acelasi loc,aceasi ora »

-…a venit sa ma vada