ELLE

Cele mai multe dintre femeile pe care le-am văzut părăsind un bărbat au făcut-o cu o demnitate aproape ritualică. Când o femeie se ridică şi pleacă dintr-o relaţie, în jurul ei se face o vreme tăcere. E ca şi cum n-ar mai înceta barbatii să ne minuneze, din nou şi din nou şi din nou, că o fiinţă înzestrată cu atâta răbdare şi fineţe poate tăia nodul gordian dintr-o dată, cu hotărâre şi cu sânge rece.

Când suferă într-o relaţie de cuplu, femeia e asemenea dragostei din Epistola către Corinteni:

“toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă”.
Dar, ca şi dragostea, ea “nu cade niciodată”. Sau aproape niciodată. Când ajunge la capătul răbdării, când o ultimă picătură umple paharul, revolta ei e spectaculoasă. Şi e aşa pentru că, de cele mai multe ori, se revoltă în cunoştinţă de cauză. Nu bănuie, ci ştie că nimic, dar absolut nimic n-ar mai fi mers în acea relaţie. Pentru că ea, cel puţin, i-a dat toate şansele. În această certitudine îşi găseşte şi tăria şi hotărârea şi sângele rece.

În urma ei rămân un bărbat încă năucit de ce i s-a-ntâmplat şi un număr de privitori impresionaţi de ceea ce au văzut. Dar ea nu mai vede lucrurile astea, pentru că, după ce-a spus ce-a avut de spus, rareori mai priveşte în urmă.
Alt lucru extraordinar este că, în vreme ce barbatii abia anticipeaza suferinţa care va urma, femeile trăiesc această suferinţă în chiar clipa în care pun punct. Pentru un bărbat, despărţirea este, nu de puţine ori, energizantă, pentru că ne pansează orgoliul sau ne potoleşte setea de schimbare. Pentru femei, este depresogenă. Fie că sunt părăsite, fie că părăsesc, ele resimt despărţirea ca pe o violenţă. Şi este cu atât mai impresionant să le vezi găsindu-şi puterile de a trece peste această auto-mutilare în numele binelui propriu pe termen lung.
Am cunoscut femei devastate fizic, social şi psihic de încetarea unei relaţii, femei care şi-au întors o vreme viaţa cu susu-n jos, care s-au pedepsit practicând auto-abuzul sau abstinenţa, care au întors spatele lumii sau care şi-au trimis destinul în recreaţie. Dar cele mai multe s-au reîmpăcat după o vreme cu ele însele, şi, după ce au închis uşile şi ferestrele deschise spre hău, şi-au văzut de viaţă.

Bărbaţii trebuie să se lupte cu o educaţie care interzice tristeţea (“un bărbat adevărat nu plânge niciodată”), aşa că cei mai mulţi sunt condamnaţi la o suferinţă cu intermitenţe, rareori la fel de intensă ca a femeilor, dar care nu se mai termină niciodată.

Un bărbat adevărat se poate trezi că suspină la nunta unei foste chiar şi când e la braţ cu iubirea vieţii lui (“uite ce-am pierdut…”) sau îşi poate întrerupe lamentaţia după cea mai frumoasă femeie din lume, care tocmai l-a părăsit, ca să-i facă avansuri primei necunoscute (“nu se ştie niciodată…”). În vremea asta, femeile isi vad de ale lor. Şi merg mai departe.

:: Elle, februarie 2009

sâmbătă, 25 decembrie 2010

10 lucruri dorite pentru 2011 !

• Mai putine dezamagiri
• Intelepciune
• Bunatate
• Intelegere
• Nota mare la bac
• Sa intru la facultatea dorita
• Un apartament frumos in Bucuresti
• Sanatate pentru parintii mei si fratele meu (desi suna ca un cliseu)
• Sa iesim din criza
• Si poate poate poate o masinuta cu care sa merg ,ca sa nu mai tin permisul degeaba in portofel:”>

sâmbătă, 27 noiembrie 2010

Trei puncte..

Vroiam de mult sa incep sa mai scriu ceva aici,dar timpul mi-e atat de limitat incat si inspiratia incepe sa paleasca.Nici acum nu stiu ce vreau sa scriu,intru cat ma invart intr-un cerc de sentimente si dispozitii de neinteles...As incepe cam asa : E sfarsitul lui noiembrie ,si toata lumea incepe sa se lase invadata de spiritul Sarbatorilor...Nici macar nu e decembrieee! Pe langa multi prieteni de ai mei care incep sa se lase coplesiti deja de acesta atmosfera,eu inca am ramas cu picioarele pe pamanat...Chiar prea pe pamanat.Nu inteleg de ce oamenii se simt atat de bine dispusi cand vad acele lumini colorate si mosuleti falsi ( la inceputul lui decembrie ,cand probabil ca mosul cel adevarat inca mai e in vacanta in Miami) si ochii le sclipesc cand trec pe langa vreun magazin care s-a aprovizionat din timp cu tot felul de globuri si cadouri...Poate ca sunt eu mai ciudata sau poate ca nu pot fi in asentiment cu ei...dar mi se pare o mare prostie sa incepi sa faci reclame la Craciun din noiembrie.Ca sa nu mai spun ca multe magazine au si brazi cu tot felul de luminite pe ei. GEN! Si ca de obicei lumea incepe sa se gandeasca ce cadou sa ia (intre noi fie vorba,unul mai ieftin-ca tot ii criza-ieftin.dar atata timp cat atentia conteazaaa...) RIIIGHHHT! Cate femei vor multumi cu acelasi entuziasm la vederea unui stilou sau a unei rame foto,decat la un inel/colier sau cercei?! Si normal ca lumea isi face planuri,oamenii se iubesc cu patima,se plimba frumusel prin oras de manuta,si admira ultimele raze ale soarelui,inainte sa vina zapada (mai trecand pe langa o vitrina cu cadouri si fulgi de nea desenati!) Aici mi-am cam descarcat eu frustrarile legate de anotimpul asta.Sincera sa fiu,URASC IARNA! Nu suport absolut nimic legat de perioadat asta.Daca vreau zapada ma duc la munte,daca vreau cadouri-imi fac in orice perioada cadouri,daca vreau sa inghet de frig..nu fac nimic! Pentru ca nu vreau sa inghet si nu imi place zapada! Trecand peste aceste mici detalii deranjante pentru mine,nu vreau sa stric nimanui entuziasmul molesitor pentru aceast anotimp. Chiar va recomand sa ascultati Mariah Carey - All I Want For Christmas Is You ,e o melodie draguta si cred ca toti romanticii se regasesc in ea...
(Trecand de la una la asta),Uitandu-ma mai atenta pe blog,mi-am dat seama ca pentru o persoana care nu se indragosteste sau crede in iubire sau in dragoste la prima vedere,scriu destul de mult si de des despre asta...si incerc sa scriu despre tot ce observ...despre barbati ,despre femei ,despre relatii si despartiri,si o data cu tot ce se intampla in jurul meu,traiesc si eu cu aceeasi intensitoate...Observ cum multe femei ar face orice pentru barbatul de langa ele,si le observ cum suferinta le iese prin ultimul por ca si cum iubirea lui ar fi totul pentru ele...Si nu inteleg....Chiar nu inteleg cum se ajunge la asta...Cum se ajunge la o chestie atat de profunda incat persoana de langa tine sa iti fie totul,si se contopeasca cu persoana ta,ca atunci cand inevitabila despartire se produce sa simti cum se rupe din tine fiecare bucatica daruita...Stiu ca de la spiritul Craciunului am ajuns la iubirea profunda,dar in mintea mea se produc atat de multe chestii incat incerc sa le pun cap la cap si nu reusesc...Trec printr-o perioada pe care nu o pot explica desi as vrea din tot sufletul ,si daca nu pot sa spun ce simt, pentru ca cineva sa fie langa mine,atunci...sunt eu alaturi de altii! Sper sa va bucurati de ce aveti si daca nu aveti...luptati pentru acel lucru. Pana data viitoare sper sa va pot spune lucruri concrete!

luni, 27 septembrie 2010

Shontelle - Impossible

Ana Blandiana-A Fi sau A Privi

"A fi bun nu e o calitate,ci un talent care trebuie exersat si piere din lipsa de antrenament."

"Adevaratul merit este sa descoperi partile urate ale unei lumi care se lasa cucerita de tine; dezgustul dezinteresat,existand in sine nu ca urmare a faptului ca ai fost respins sau ca nu ai avut succes; sa observi in plin triumf grimasele de admiratie ale celor ce te aclama..."

"Un melc inainta trudnic prin iarba,tatonand precaut cu cele doua randuri de antene mari si nelinistite centimetrii de aer din fata.Totusi,cand i-am intins un betisor mai solid s-a catarat pe el fara sa se intrebe daca nu-i o cursa.Se grabea deodata,cu cochilia atarnandu-i intr-o parte sau in alta ca o scufie de betiv,iar cand am lasat vreascul din mana,parasaindu-l,nemaijucandu-ma cu viata lui,s-a aratat deodata dezamagit si parca mirat ca lumea mea nu e asa de solida pe cum credea."

"Feminitatea unor femei seamana acelor bijuterii atat de scumpe incat sunt tinute in seifurile bancilor,in timp ce xeroxuri impecabile sunt purtate in numele lor in lume,inlocuindu-le perfect si nascand chiar ideea inutilitatii originalelor."

"Constiinta ca pot sa-mi pretind mie insami orice ma duce la cea mai severa modestie."

"Importanta nu e cauza suferintei,ci intensitatea ei.Poti sa suferi pentru o jignire cat ar suferi altul pentru un cataclism.De altfel,suferi de multe ori dupa ce ti-a devenit indiferent obiectul si chiar cauza suferintei."

"Unul din paradoxurile lumii moderme este ca ne simtim,cu totii,insingurati fara a reusi sa fim singuri."

"O bucurie cu atat mai completa,cu cat e mai fara motiv."

"Exista in noi o continua tendinta de amanare a implinirii,ne place sa impingem transformarea viitorului in prezent cat mai departe,pana la limita in care,nemairamanand destul destul timp,viitorul se transforma direct in trecut."

"Orgoliul meu este atat de mare,incat nu mai lasa loc vanitatii."

"Sunt lucruri atat de serioase,incat nu pot fi spuse decat in gluma."

"De cand exista lumea,cea mai mare problema a desteptilor,este cum sa se faca intelesi de prosti."

"A fi prieten inseamna infinit mai mult decat a avea prieteni; A fi drept este,evident,superior lui a avea dreptate; A fi liber este mai important decat a avea libertate.Cateva farame aruncate intr-un talgher al balantei care de la facerea lumii incearca sa echilibreze cele doua verbe despre care s-au scris si se vor mai scrie atatea carti."

"Nu faptul ca mint,ci faptul ca incearca sa para sinceri ma scoate din minti."

"Deosebirea dintre a fi indragostit si a iubi este deosebirea dintre talent si geniu."

"Tainele marii nu se dezleaga pe mal."

"Un prieten mi-a reprosat tonul pe care il folosesc uneori,ton care i se pare lui exasperat,dar de care eu nu-mi dau seama,ba sunt tentata chiar sa nu-l recunosc.M-am oprit inspaimantata.Fiecare ducem cu noi prin lume nenumarati asemenea parametrii,care noua ne sunt necunoscuti,dar care pentru ceilalti sunt poate principala noastra definitie.Este ca si cum am avea o parte din corp pe care nu ne-o putem vedea in nici o oglinda si de a carei existenta,in mod firesc,ne indoim,chiar cand ni se vorbeste de ea.Un element de care noi nici nu suntem constienti este pentru ceilalti noi insine."

"Suntem nefericiti nu pentru ca ne lipseste fericirea,ci pentru ca absenta ei nu atarna de noi."

"Suportam cu greu frigul,dar am pornit in expeditii la poli; Nu putem suporta foamnea,dar am facut greva foamei; Uram razboaiele,dar plecam voluntari pe front; Putem tacea,dar nu ni se poate impune tacerea; Cunosc oameni disperati de a fi parasiti de femei pe care le-ar fi parasit singuri oricand; Sunt fericita cand reusesc sa fiu singura si sufar cand sunt lasata singura.M-am intrebat adesea,daca fara interdictia divina, Eva ar fi muscat din mar.Probabil nu,cu siguranta nu,dar faptul ca impotriva legilor a facut-o dovedeste stralucitor ca o fericire impusa inseamna mai putin decat o nefericire aleasa."

miercuri, 8 septembrie 2010

18 ani !

Fiecare varsta e altfel…fiecare perioada e diferita…iubesti diferit,simti diferit,privesti lucrurile dintr-o perspectiva total noua si reactionezi altfel…Nu poti compara 15 ani cu 18,un baiat cu un altul,sau marea cu muntele…Pe fiecare iubesti intr-un alt mod,si cu intensitate mai mare sau mai mica,iar amintirile sunt mai intense ..sau nu!
Ajungem la o varsta (in cazul meu ,18 ani) in care nu ne vine sa credem ca intr-adevar am crescut,si ca puteam fi, pe bune, responsabili de noi (nu ca inainte nu eram,dar acum toata lumea tine sa iti aminteasca asta,fiind major,sa nu cumva sa ajungi in puscarie(cu putina exagerare)).
Am 18 ani si nu regret nimic din ce am facut pana acum…Am amintiri frumoasa,am regrete,am deceptii,si am zambete…Le am pe toate si nu le regret.Fiecare experienta,fiecare persoana din viata mea a insemnat ceva.Si am invatat de la toti si din toate.Lucrurile bune le-am ales iar pe cele rele …ei bine..poate ca uneori nu stiam sa fac diferenta,dar ce rost mai avea daca erau toate bune si perfecte?! Am cunoscut oameni care ma incurajau in tot ce vreau sa fac (teatru) ,sau dimpotriva care imi spuneau ca nu am nici o sansa…nu i-am ascultat.De ce sa iti bati capu’ cu altii,cand poti sa te concentrezi asupra ta?!
Am 18 ani,si simt lucrurile altfel,gandesc altfel,si am asteptari mai mari de la mine.
Tu cum esti/erai la 18 ani?!

sâmbătă, 17 aprilie 2010

joi, 15 aprilie 2010

Dub FX

Acum ceva timp,un prieten mi-a aratat niste melodii destul de frumoase.Sau mai bine spus,m-a cam obilgat sa le ascult,cu pretextul "asculta si tu sa vezi cum e,poate devii fana".Din curiozitate am ascultat,iar apoi ce sa spun...chiar mi-au placut.Postez 2 melodii,de la Dub FX,si sper sa va placa si voua:


miercuri, 10 martie 2010

Daca dragostea dispare!

Nu m-ai ramane nimic...de fapt,ba da...mi-a ramas amintirea ta.Mi-au ramas fulgii de zapada de pe buzele noastre si mi-a ramas si vineri...Vechea vineri in care ningea,vineri,15,si noua vineri in care a nins la fel ca si atunci...doar situatia si compania era diferita de data asta...la fel si zapada.Stii cu ce nu am ramas?..Nu am ramas cu tine,desi imi doream,si imi doresc.Si ma enerveaza ironiile tale,ma enerveaza subtilitatea ta si ma enerveaza ca niciodata nu spui lucrurilor pe nume!Imi pare rau...Nu te-am uitat,pentru ca zapada nu imi da voie.Ti-a ramas amprenta asupra mea, o data cu toate melodiile in care ne regasim."Amintirile raman",a fost din suflet si reala.A nins tare.A nins vineri,si as vrea sa te obisnuiesti din nou cu mine.Atat teoretic ,cat si practic.Desi e un pic cam imposibil.M-am resemnat deja.:*

vineri, 19 februarie 2010

tu...

Mi-era dor de tine...A fost primul lucru' pe care am vrut sa ti-l spun,dar mi-am pierdut cuvintele printe zecile de explicatii la care ma gandeam...Ai fost mitzili meu...Singurul la care ma gandeam atunci cand alergam pe ploaie in seara cand ai plecat...Singurul care mi-a spus "infinit",si singurul care vroia sa se apuce de cizmarie pentru ca imi placea mie melodia.Mai stii zambetul ala subtil de la ora 14:03?Eu il tin minte ca si cum ar fi ieri...Imi aduc aminte pana si escapada noastra in Turcia pentru o cafea...Doamne..cate amintiri...Pitestiul va fi mereu al nostru...la fel,va fi si Vama,si toate melodiile care tie nu iti plac si pe care eu le ascult,si toate melodiile care mie nu imi plac si tu le asculti...Te-ai schimbat...Imi pare rau ca regreti ca m-ai cunoscut...ti-am spus sa nu te atasezi de mine..nu a fost bine de la inceput...Nu fi sarcastic acum...Totusi nu merit atat de multa ironie...Te-am pierdut si o data cu tine tot infinitul zambetelor noastre!SFARSIT.

luni, 1 februarie 2010

Crezi tu?

Crezi ca vreau sa imi spui ca ma iubesti?...Oooo,nu..Vreau doar sa ma iei in brate si sa imi spui ca va fi bine...Nu vreau sa imi stergi lacrima si sa imi spui ca nu suporti sa vezi o fata plangand.Lasa-ma sa plang,daca vreau,si fii alaturi de mine.Nu imi provoci tu durerea,dar din cauza ta ma doare...Ma dor regretele si prea multe de "iarta-ma".O data cu prima ninsoare,si tu ai ramas intiparit in mine,numai ca nu pot sa te indepartez.Dar imi place asa...imi place sa stiu ca esti al meu,macar pentru cateva ore...Sau cel putin ai fost al meu.Nu suspin degeaba cand sunt in preajma ta,dar suspin pentru ca stiu ca orice poveste are si un final.Nu vreau sa vad finalul...Il refuz..Pot?Te rog,spune-mi ca pot.Vreau ca macar,pentru inca o ninsoare sa te pastrez...Sunt egoista ca vreau "o ninsoare" doar pentru mine,dar frigul m-a facut fericita.Si in mod special vreau acel fulg de pe buza ta.Numai unul singur si numai al tau...Vreau sa tac cu tine,si sa iti fur zambetul subtil,caci doar asa ma mai pot salva de la un "iarta-ma" gresit.

joi, 14 ianuarie 2010

Votati,va rog

Prieteni!Am nevoie de ajutorul vostru pentru Festivalul National de Arte pentru Liceeni pe care il sustin.E simplu, e gratis, dar votul vostru poate aduce finantarea de care are nevoie.Aici

http://www.taraluiandrei.ro/orasul-tau/voteaza-proiectul-lunii.html

,bifati casuta din stanga proiectului Festivalul National de Arte pentru Liceeni - LicArt , completati miniformularul si votati (Nu dati pe "detalii").Va mai trebui sa confirmati primirea mailului de la ei. Va rog dati mai departe acest mesaj, cu copy si paste.Va multumesc!"

Multumesc mult si raman dator
Radu Herjeu

Asa cum, Radu Herjeu va ramane dator pentru votul dumneavostra,toti tinererii viitori actori si nu numai v-ar fi recunoscatori pentru cele doar 30 de secunde pe care le-ati petrece votand acest proiect.Vrem ca micii artisti sa iasa la iveala si sa evolueze.Avem nevoie de acest proiect.Avem nevoie de voi!

joi, 7 ianuarie 2010

Ce e amorul,Eminescule?

Intre doua ceasuri,ma indrept cu pasi greoi catre tine.Tu care mereu mi-ai fost alaturi si ai suferit cu mine.Am iubit in acelasi timp...tu o Madonna,eu un inger. Ne-am scris Balada inimilor pe prima frunza din copacul de langa lac si ne-am slavit melancolia in intregul Univers izolat.De noi...de mine..de tine...de toata lumea.Amandoi creeam.Tu erai un Fat-Frumos artist,eu eram o necunoscuta.Mi-am croit cararea catre ochii tai in fiecare zi mai mult,dar am ratacit drumul.Atunci am decis sa te astept oricate frunze va schimba pomul nostru.Eu voi fi acolo si te voi astepta.
Surasul primaverii m-a surprins cu buzele pline de "dorinta","iubind in taina".Si nu ai mai aparut....Am ramas "la mijloc de codru","departe de tine","atat de frageda",asa cum eram in prima zi.
De ce nu m-ai vii sa imi vezi ochii cum uda drumul pe care am calcat de atatea ori?Lasa-ti lumea si construieste cu mine un intreg univers.Iti voi fi si soare si luna,si pamant si cer,si zi si noapte.Iti voi fi totul si ma voi renaste din tarana amintirilor pierdute.
Pentru tine,care ai fost suparat in noaptea aia,pentru tine care te imbujorai de dorinta,pentru tine care ai fost umbra,ucenic,stapan si sclav.Doar pentru tine rugaciunea mea e adresata in fiecare secunda.
S-a dus amorul!
Pierdut in suferinta,te faci ca n-auzi cum bate miezul noptii prinzandu-te cu ganduri si imagini,dupa atata vreme.
N-am refacut niciodata poezia noastra,desi mi-as fi dorit o continuare....
Mi-am dat seama tarziu ca tie iti datorez totul.Mi-am luat in mana destinul si mi-am imaginat toate lucrurile nefacute.A fost o revelatie.O flacara care a stat aprinsa prea mult timp nesupravegheata.Si a murit.Intr-un moment nepotrivit.Pentru ca ii era prea greu sa mai traiasca.
Nu a fost dragoste,nici durere adevarata.Nu a fost nici o strafulgerare ca o lumina care te orbeste.Nu a fost decat o amagire bine definita,nuantata si limitata in tacere,amplificata mai apoi de sensibilitatea sufletului nostru.
Am fumat iubirea noastra superficiala pana la filtru,ca mai apoi sa o arunc indiferenta.Nu ma simt vinovata pentru nimic,desi mi-as fi dorit sa nu iti spun "adio"
Nu te-am tradat niciodata,ci doar eram prea indragostita de poeziile tale.Te-am parasit.Da.Dar nu te-am tradat.Trebuia sa ma indepartez,pentru ca opera ta ma strivea incet,ma ucidea lent si taia in bucati dragostea pentru tine.Asa superficiala cum era,o taia in mii de bucatele.
Am plecat cu amintirea alte vieti,cu amintirea frunzei noastre,cu mirosul de noapte tarzie si cu sunetul greierilor din iarba strivita de picioarele noastre goale.Atunci am hotarat ca eram prea obosita pentru a mai continua o piesa pe care nu am fi jucat-o niciodata.
Fusese prea multa dragoste,atat cat puteam da,mai multa decat s-ar fi cazut.Prea multa dragoste!iar apoi neantul.
Totul a inceput sa fie fals.Exact ca o "floare albastra" in mijlocul iernii!
"Ochii?Cate dulci imagini au sorbit a lor lumina!
Capul?O,de cate ori el a fost impopulat!
Inima?Cata simtire framantat-a ea in sine?
Sufletul?Cate sperante,cate visuri a pastrat?
Am ramas in schimb cu portretul tau,desent pe ultima poezie,In fond,"ce a amorul"?...-un lung,lung sir de dorinte si amintiri