Mara: septembrie 2010

ELLE

Cele mai multe dintre femeile pe care le-am văzut părăsind un bărbat au făcut-o cu o demnitate aproape ritualică. Când o femeie se ridică şi pleacă dintr-o relaţie, în jurul ei se face o vreme tăcere. E ca şi cum n-ar mai înceta barbatii să ne minuneze, din nou şi din nou şi din nou, că o fiinţă înzestrată cu atâta răbdare şi fineţe poate tăia nodul gordian dintr-o dată, cu hotărâre şi cu sânge rece.

Când suferă într-o relaţie de cuplu, femeia e asemenea dragostei din Epistola către Corinteni:

“toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă”.
Dar, ca şi dragostea, ea “nu cade niciodată”. Sau aproape niciodată. Când ajunge la capătul răbdării, când o ultimă picătură umple paharul, revolta ei e spectaculoasă. Şi e aşa pentru că, de cele mai multe ori, se revoltă în cunoştinţă de cauză. Nu bănuie, ci ştie că nimic, dar absolut nimic n-ar mai fi mers în acea relaţie. Pentru că ea, cel puţin, i-a dat toate şansele. În această certitudine îşi găseşte şi tăria şi hotărârea şi sângele rece.

În urma ei rămân un bărbat încă năucit de ce i s-a-ntâmplat şi un număr de privitori impresionaţi de ceea ce au văzut. Dar ea nu mai vede lucrurile astea, pentru că, după ce-a spus ce-a avut de spus, rareori mai priveşte în urmă.
Alt lucru extraordinar este că, în vreme ce barbatii abia anticipeaza suferinţa care va urma, femeile trăiesc această suferinţă în chiar clipa în care pun punct. Pentru un bărbat, despărţirea este, nu de puţine ori, energizantă, pentru că ne pansează orgoliul sau ne potoleşte setea de schimbare. Pentru femei, este depresogenă. Fie că sunt părăsite, fie că părăsesc, ele resimt despărţirea ca pe o violenţă. Şi este cu atât mai impresionant să le vezi găsindu-şi puterile de a trece peste această auto-mutilare în numele binelui propriu pe termen lung.
Am cunoscut femei devastate fizic, social şi psihic de încetarea unei relaţii, femei care şi-au întors o vreme viaţa cu susu-n jos, care s-au pedepsit practicând auto-abuzul sau abstinenţa, care au întors spatele lumii sau care şi-au trimis destinul în recreaţie. Dar cele mai multe s-au reîmpăcat după o vreme cu ele însele, şi, după ce au închis uşile şi ferestrele deschise spre hău, şi-au văzut de viaţă.

Bărbaţii trebuie să se lupte cu o educaţie care interzice tristeţea (“un bărbat adevărat nu plânge niciodată”), aşa că cei mai mulţi sunt condamnaţi la o suferinţă cu intermitenţe, rareori la fel de intensă ca a femeilor, dar care nu se mai termină niciodată.

Un bărbat adevărat se poate trezi că suspină la nunta unei foste chiar şi când e la braţ cu iubirea vieţii lui (“uite ce-am pierdut…”) sau îşi poate întrerupe lamentaţia după cea mai frumoasă femeie din lume, care tocmai l-a părăsit, ca să-i facă avansuri primei necunoscute (“nu se ştie niciodată…”). În vremea asta, femeile isi vad de ale lor. Şi merg mai departe.

:: Elle, februarie 2009

luni, 27 septembrie 2010

Shontelle - Impossible

Ana Blandiana-A Fi sau A Privi

"A fi bun nu e o calitate,ci un talent care trebuie exersat si piere din lipsa de antrenament."

"Adevaratul merit este sa descoperi partile urate ale unei lumi care se lasa cucerita de tine; dezgustul dezinteresat,existand in sine nu ca urmare a faptului ca ai fost respins sau ca nu ai avut succes; sa observi in plin triumf grimasele de admiratie ale celor ce te aclama..."

"Un melc inainta trudnic prin iarba,tatonand precaut cu cele doua randuri de antene mari si nelinistite centimetrii de aer din fata.Totusi,cand i-am intins un betisor mai solid s-a catarat pe el fara sa se intrebe daca nu-i o cursa.Se grabea deodata,cu cochilia atarnandu-i intr-o parte sau in alta ca o scufie de betiv,iar cand am lasat vreascul din mana,parasaindu-l,nemaijucandu-ma cu viata lui,s-a aratat deodata dezamagit si parca mirat ca lumea mea nu e asa de solida pe cum credea."

"Feminitatea unor femei seamana acelor bijuterii atat de scumpe incat sunt tinute in seifurile bancilor,in timp ce xeroxuri impecabile sunt purtate in numele lor in lume,inlocuindu-le perfect si nascand chiar ideea inutilitatii originalelor."

"Constiinta ca pot sa-mi pretind mie insami orice ma duce la cea mai severa modestie."

"Importanta nu e cauza suferintei,ci intensitatea ei.Poti sa suferi pentru o jignire cat ar suferi altul pentru un cataclism.De altfel,suferi de multe ori dupa ce ti-a devenit indiferent obiectul si chiar cauza suferintei."

"Unul din paradoxurile lumii moderme este ca ne simtim,cu totii,insingurati fara a reusi sa fim singuri."

"O bucurie cu atat mai completa,cu cat e mai fara motiv."

"Exista in noi o continua tendinta de amanare a implinirii,ne place sa impingem transformarea viitorului in prezent cat mai departe,pana la limita in care,nemairamanand destul destul timp,viitorul se transforma direct in trecut."

"Orgoliul meu este atat de mare,incat nu mai lasa loc vanitatii."

"Sunt lucruri atat de serioase,incat nu pot fi spuse decat in gluma."

"De cand exista lumea,cea mai mare problema a desteptilor,este cum sa se faca intelesi de prosti."

"A fi prieten inseamna infinit mai mult decat a avea prieteni; A fi drept este,evident,superior lui a avea dreptate; A fi liber este mai important decat a avea libertate.Cateva farame aruncate intr-un talgher al balantei care de la facerea lumii incearca sa echilibreze cele doua verbe despre care s-au scris si se vor mai scrie atatea carti."

"Nu faptul ca mint,ci faptul ca incearca sa para sinceri ma scoate din minti."

"Deosebirea dintre a fi indragostit si a iubi este deosebirea dintre talent si geniu."

"Tainele marii nu se dezleaga pe mal."

"Un prieten mi-a reprosat tonul pe care il folosesc uneori,ton care i se pare lui exasperat,dar de care eu nu-mi dau seama,ba sunt tentata chiar sa nu-l recunosc.M-am oprit inspaimantata.Fiecare ducem cu noi prin lume nenumarati asemenea parametrii,care noua ne sunt necunoscuti,dar care pentru ceilalti sunt poate principala noastra definitie.Este ca si cum am avea o parte din corp pe care nu ne-o putem vedea in nici o oglinda si de a carei existenta,in mod firesc,ne indoim,chiar cand ni se vorbeste de ea.Un element de care noi nici nu suntem constienti este pentru ceilalti noi insine."

"Suntem nefericiti nu pentru ca ne lipseste fericirea,ci pentru ca absenta ei nu atarna de noi."

"Suportam cu greu frigul,dar am pornit in expeditii la poli; Nu putem suporta foamnea,dar am facut greva foamei; Uram razboaiele,dar plecam voluntari pe front; Putem tacea,dar nu ni se poate impune tacerea; Cunosc oameni disperati de a fi parasiti de femei pe care le-ar fi parasit singuri oricand; Sunt fericita cand reusesc sa fiu singura si sufar cand sunt lasata singura.M-am intrebat adesea,daca fara interdictia divina, Eva ar fi muscat din mar.Probabil nu,cu siguranta nu,dar faptul ca impotriva legilor a facut-o dovedeste stralucitor ca o fericire impusa inseamna mai putin decat o nefericire aleasa."

miercuri, 8 septembrie 2010

18 ani !

Fiecare varsta e altfel…fiecare perioada e diferita…iubesti diferit,simti diferit,privesti lucrurile dintr-o perspectiva total noua si reactionezi altfel…Nu poti compara 15 ani cu 18,un baiat cu un altul,sau marea cu muntele…Pe fiecare iubesti intr-un alt mod,si cu intensitate mai mare sau mai mica,iar amintirile sunt mai intense ..sau nu!
Ajungem la o varsta (in cazul meu ,18 ani) in care nu ne vine sa credem ca intr-adevar am crescut,si ca puteam fi, pe bune, responsabili de noi (nu ca inainte nu eram,dar acum toata lumea tine sa iti aminteasca asta,fiind major,sa nu cumva sa ajungi in puscarie(cu putina exagerare)).
Am 18 ani si nu regret nimic din ce am facut pana acum…Am amintiri frumoasa,am regrete,am deceptii,si am zambete…Le am pe toate si nu le regret.Fiecare experienta,fiecare persoana din viata mea a insemnat ceva.Si am invatat de la toti si din toate.Lucrurile bune le-am ales iar pe cele rele …ei bine..poate ca uneori nu stiam sa fac diferenta,dar ce rost mai avea daca erau toate bune si perfecte?! Am cunoscut oameni care ma incurajau in tot ce vreau sa fac (teatru) ,sau dimpotriva care imi spuneau ca nu am nici o sansa…nu i-am ascultat.De ce sa iti bati capu’ cu altii,cand poti sa te concentrezi asupra ta?!
Am 18 ani,si simt lucrurile altfel,gandesc altfel,si am asteptari mai mari de la mine.
Tu cum esti/erai la 18 ani?!