ELLE

Cele mai multe dintre femeile pe care le-am văzut părăsind un bărbat au făcut-o cu o demnitate aproape ritualică. Când o femeie se ridică şi pleacă dintr-o relaţie, în jurul ei se face o vreme tăcere. E ca şi cum n-ar mai înceta barbatii să ne minuneze, din nou şi din nou şi din nou, că o fiinţă înzestrată cu atâta răbdare şi fineţe poate tăia nodul gordian dintr-o dată, cu hotărâre şi cu sânge rece.

Când suferă într-o relaţie de cuplu, femeia e asemenea dragostei din Epistola către Corinteni:

“toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă”.
Dar, ca şi dragostea, ea “nu cade niciodată”. Sau aproape niciodată. Când ajunge la capătul răbdării, când o ultimă picătură umple paharul, revolta ei e spectaculoasă. Şi e aşa pentru că, de cele mai multe ori, se revoltă în cunoştinţă de cauză. Nu bănuie, ci ştie că nimic, dar absolut nimic n-ar mai fi mers în acea relaţie. Pentru că ea, cel puţin, i-a dat toate şansele. În această certitudine îşi găseşte şi tăria şi hotărârea şi sângele rece.

În urma ei rămân un bărbat încă năucit de ce i s-a-ntâmplat şi un număr de privitori impresionaţi de ceea ce au văzut. Dar ea nu mai vede lucrurile astea, pentru că, după ce-a spus ce-a avut de spus, rareori mai priveşte în urmă.
Alt lucru extraordinar este că, în vreme ce barbatii abia anticipeaza suferinţa care va urma, femeile trăiesc această suferinţă în chiar clipa în care pun punct. Pentru un bărbat, despărţirea este, nu de puţine ori, energizantă, pentru că ne pansează orgoliul sau ne potoleşte setea de schimbare. Pentru femei, este depresogenă. Fie că sunt părăsite, fie că părăsesc, ele resimt despărţirea ca pe o violenţă. Şi este cu atât mai impresionant să le vezi găsindu-şi puterile de a trece peste această auto-mutilare în numele binelui propriu pe termen lung.
Am cunoscut femei devastate fizic, social şi psihic de încetarea unei relaţii, femei care şi-au întors o vreme viaţa cu susu-n jos, care s-au pedepsit practicând auto-abuzul sau abstinenţa, care au întors spatele lumii sau care şi-au trimis destinul în recreaţie. Dar cele mai multe s-au reîmpăcat după o vreme cu ele însele, şi, după ce au închis uşile şi ferestrele deschise spre hău, şi-au văzut de viaţă.

Bărbaţii trebuie să se lupte cu o educaţie care interzice tristeţea (“un bărbat adevărat nu plânge niciodată”), aşa că cei mai mulţi sunt condamnaţi la o suferinţă cu intermitenţe, rareori la fel de intensă ca a femeilor, dar care nu se mai termină niciodată.

Un bărbat adevărat se poate trezi că suspină la nunta unei foste chiar şi când e la braţ cu iubirea vieţii lui (“uite ce-am pierdut…”) sau îşi poate întrerupe lamentaţia după cea mai frumoasă femeie din lume, care tocmai l-a părăsit, ca să-i facă avansuri primei necunoscute (“nu se ştie niciodată…”). În vremea asta, femeile isi vad de ale lor. Şi merg mai departe.

:: Elle, februarie 2009

luni, 27 iulie 2009

a fost EL


Si imi amintesc si acum primul miros de tigare…prea apasat pentru mine incat imi facea rau.Si totusi eram langa el…Era prima data.Era adorabil!
Avea ochii mari si verzi si se uita la mine pierdut "-cat te-am asteptat…" si eu zambeam…Eram prea naiva.
Vorbeam mereu prostii,puneam lumea la cale si facem planuri...doar le gandeam…Fuma tigare dupa tigare si ma privea superior "esti prea naiva ella" …si credea in mine….probabil…
-Esti fraiera ca nu iti dai seama cat de iubesc
-Chiar ma iubesti ?
-Daa
-Binee..cum spui tu…
Eram rea…mereu eram asa..un copil perfectionist cu "ochii mari,nasu’ perfect si buzele permanent roz" naiv si rau in acelasi timp.nu il suportam cand avea dreptatea.asta inseamna ca eu am gresit..nu suportam sa stiu ca eu gresesc…
Si acum imi amintesc de el…cum sa nu mi amintesc….Avea ochii verzi,sprincenele desenate , buzele perfecte Si un zambet de copil.
Publicat de la Un comentariu:
Etichete:

stii ca esti singura care conteaza?

Si de fiecare data cand incerca sa il sune,apasa din nou tasta rosie si se razgandea.
-de ce nu il suni ?asa scapati amandoi de o remuscare in plus
-nu pot…va crede ca sunt slaba,dar disperata
-nu ana.va crede ca esti indeajuns de desteapta incat sa faci primul pas
-dar de ce sa nu faca el ?
-pentru ca tu ai ceva de spus mah copil
-mm..numai imi spune copil…imi aminteste de el
-bine.SUNA-L
-…si ce sa ii spun ?
-ca il iubeste ca la inceput,il iubesti ca o nebuna si ca nu te-ai gandit decat la el
-mirelaaa..stii ca nu pot sa ii spun asa
-bine..atunci propun sa incepi cu cu simplu’ « alo »
-incerc…

dupa amiaza

-da ?
-sergiu…buna..sunt ana..
-copil..ce faci ?
-bine.vroiam sa vorbesc cu tine.putem sa ne intalnim ?
-sigur.acelasi loc,aceeasi ora ?
-mda…exact ca atunci.
-mi-era dor de vocea ta de copil naiv,ana
-pa sergiu

S-a chinuit o jumatate de zi,pentru a se gandi ce ii va spune,cu ce se va imbraca.ce va fuma..
Si-a luat tricoul lui preferat,o pereche jeansi,tenisi si mallboro

-arati bine copil
-sergiu…(si ar fi vrut sa ii spuna ca il iubeste,ca il iubeste la nebunie si il vrea numai pe el.in schimb s-a limitat la ) : mi-a fost dor de tine si vreau sa ne despartim
-ana,noi nu eram impreuna
-poti sa te prefaci macar ca iti pasa ?
-imi pasa copil,stii bine asta….dar sunt realist.stii ca esti singura fata pe care o iubesc
-atunci lasa-ma sa plec..lasa-ma sa ma indepartez
-o sa iti fie bine
-…nu
-atunci sa ai grija de tine
-nu ca de tine
-te iubesc copilul meu !
-adio sergiu..

A fugit in lacrimi si a sunat-o imediat pe Mirela.
-zuz..vreau sa ne vedem
-ana,ai patit ceva
-te astept


-ne-am intalnit
-i-ai spus ca il iubesti ?
-nu..
-atunci ce i-ai spus ?
-" nu vreau sa ne mai vedem "
-dar ana…
-stiu ca il iubesc dar e mai bine
-pentru cine ?
-….mm.nu stiu
-suna-l si spune-i ca il iubeste,renunta la orgoliu si fii fericita macar o data in viata
-multumesc !!!
-fugi la el, copil



-alo..
-sergiu ?
-copilul meu ?
-te iubesc si nu vreau sa ne despartim.de fapt vreau sa fim pentru prima data impreuna
-dar ai spus…
-crezi ca poti sa primesti inapoi un copil care te vrea ?
-doar pe tine,ana.stii ca esti singura care conteaza
Publicat de la Un comentariu:
Etichete:

duminică, 26 iulie 2009

acelasi loc,aceeasi ora


Il vede de la 100 de metri venind …cu aceeasi shoeshi negri,si aceasi tzigare banala in mana…e Dunhill…daa.nu mai fumeaza Pall Mall Light lung…

Nu se poate abtine sa nu ii zambeasca,desi mai erau 5 persoane in fata lui.

Inevitabi ii sare in brate si il pupa (confuza) pe obraz.

-mi-a fost dor de tine mah !

-si mie maah urat-o

asa o alinta mereu…era «numele lor de cod »mereu radeau pe tema asta.

-de ce nu m-ai sunat niciodata de cand ne-am desp ?

-am crezut ca esti suparata pe mine..

-pai eram

-iarta-ma

-te-am iertat de mult !...

-mi-au lipsit ironiile tale de copil

-tu mi-ai lipsit mah

o lua din nou in brate si parfumul ei ii strabatu’ tot corpul,amintindu-i din nou cat de mult a iubit-o.

-si ..ce ai mai facut ?

-…am cunoscut pe cineva

-…te iubeste ?

-cred

-asa ca mine ?

-mah…

-mi pare rau…inca nu m-am obishnuit cu ideea ca nu mai esti a mea

-doar a ta am fost…(si il lua in brate simtindu-i mirosul lui de parfum frantuzesc amestecat cu tzigare…ciudat..acelasi Pall Mall…)

-nu stii cat mi-ai lipsit

-acum stiu.(si ii zambeste,innecat in gropitele de sub ochii verzi)

-mi lipsea zambetul tau

-imi lipseau ochii tai

veni ora sa plece..

-cand te mai vad?

-cand voi fuma Pall Mall light lung… (si pleca)

Dupa o luna…mesaj de la EL:”maxi taxi,ora13.dute”

Se duse la maxi taxi,pachet,pentru " Ana copil "

Zambi si deschise imediat pachetul.ramase uimita.

Un pachet de Pall Mall Light lung si cu un scris pe el… « acelasi loc,aceasi ora »

-…a venit sa ma vada



Publicat de la Niciun comentariu:
Etichete:
Abonați-vă la: Postări (Atom)