Vroia doar un el.Un el"perfect".Care sa o iubeasca asa cum e.Sa-i iubeasca cele 3 culori din par,sau ochii schimbatori.Un el care uita sa o sune dimineata si care se revanseaza toata ziua.Un el care niciodata,dar niciodata nu ii spune "te iubesc" ci doar "infinit",Un "el" care sa aiba ochii schimbatori,si care sa ii placa ciocolata topita.Sa fie sigur pe el,dar totusi sa simta nevoia sa o intrebe...Sa fie cel mai bun prieten si iubit in acelasi timp.Sa inteleaga cand nu am chef sa vorbesc despre nimic,sau sa ma asculte atunci cand vorbesc prea mult.Cineva cu care sa ma bat cu perne,iar apoi sa radem unul de altul,de cat de ciufuliti suntem.Cineva care sa vada dincolo de apectul fizic si sa imi zambeasca la 5 dimineata.Sa imi dea un pupic din senin,si sa imi recite o poezie in statia de metrou (autobuz,tramvai sau maxi-taxi).Sa ne plimbam toata ziua fara un scop anume,cineva care sa imi ofere o frunza galbena si care sa imi zambeasca subtil.Sa avem o melodie a noastra,dar sa ne regasim in orice cantec de la radio,Cineva caruia sa ii placa sunetul de chitara dimineata si care mananca gogosi cu gutui la pranz...Care, intr-un final,in ciuda oricarui lucru' sa ramana langa mine,sa ma suporte,si sa vada dincolo de aparente,esenta fiecarui lucru'!
"Cand apari sa ma anunti!"
