ELLE

Cele mai multe dintre femeile pe care le-am văzut părăsind un bărbat au făcut-o cu o demnitate aproape ritualică. Când o femeie se ridică şi pleacă dintr-o relaţie, în jurul ei se face o vreme tăcere. E ca şi cum n-ar mai înceta barbatii să ne minuneze, din nou şi din nou şi din nou, că o fiinţă înzestrată cu atâta răbdare şi fineţe poate tăia nodul gordian dintr-o dată, cu hotărâre şi cu sânge rece.

Când suferă într-o relaţie de cuplu, femeia e asemenea dragostei din Epistola către Corinteni:

“toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă”.
Dar, ca şi dragostea, ea “nu cade niciodată”. Sau aproape niciodată. Când ajunge la capătul răbdării, când o ultimă picătură umple paharul, revolta ei e spectaculoasă. Şi e aşa pentru că, de cele mai multe ori, se revoltă în cunoştinţă de cauză. Nu bănuie, ci ştie că nimic, dar absolut nimic n-ar mai fi mers în acea relaţie. Pentru că ea, cel puţin, i-a dat toate şansele. În această certitudine îşi găseşte şi tăria şi hotărârea şi sângele rece.

În urma ei rămân un bărbat încă năucit de ce i s-a-ntâmplat şi un număr de privitori impresionaţi de ceea ce au văzut. Dar ea nu mai vede lucrurile astea, pentru că, după ce-a spus ce-a avut de spus, rareori mai priveşte în urmă.
Alt lucru extraordinar este că, în vreme ce barbatii abia anticipeaza suferinţa care va urma, femeile trăiesc această suferinţă în chiar clipa în care pun punct. Pentru un bărbat, despărţirea este, nu de puţine ori, energizantă, pentru că ne pansează orgoliul sau ne potoleşte setea de schimbare. Pentru femei, este depresogenă. Fie că sunt părăsite, fie că părăsesc, ele resimt despărţirea ca pe o violenţă. Şi este cu atât mai impresionant să le vezi găsindu-şi puterile de a trece peste această auto-mutilare în numele binelui propriu pe termen lung.
Am cunoscut femei devastate fizic, social şi psihic de încetarea unei relaţii, femei care şi-au întors o vreme viaţa cu susu-n jos, care s-au pedepsit practicând auto-abuzul sau abstinenţa, care au întors spatele lumii sau care şi-au trimis destinul în recreaţie. Dar cele mai multe s-au reîmpăcat după o vreme cu ele însele, şi, după ce au închis uşile şi ferestrele deschise spre hău, şi-au văzut de viaţă.

Bărbaţii trebuie să se lupte cu o educaţie care interzice tristeţea (“un bărbat adevărat nu plânge niciodată”), aşa că cei mai mulţi sunt condamnaţi la o suferinţă cu intermitenţe, rareori la fel de intensă ca a femeilor, dar care nu se mai termină niciodată.

Un bărbat adevărat se poate trezi că suspină la nunta unei foste chiar şi când e la braţ cu iubirea vieţii lui (“uite ce-am pierdut…”) sau îşi poate întrerupe lamentaţia după cea mai frumoasă femeie din lume, care tocmai l-a părăsit, ca să-i facă avansuri primei necunoscute (“nu se ştie niciodată…”). În vremea asta, femeile isi vad de ale lor. Şi merg mai departe.

:: Elle, februarie 2009

miercuri, 1 februarie 2012

Epic!

Stiu ca am zis ca voi reveni la scris,dar acum in nici un caz nu fac asta,ci doar o trecere in revista a unei intamplari. Sunt in prima zi de sesiune,inca nu simt panica pe care o aveam acum cateva zile...si sunt din ce in ce mai surprinsa. Astazi,1 februarie 2012,tatal meu,mi-a cumparat primul pachet de tigari! Kent lung! Cu un zambet molipsitor,si ochii aia ai lui albastri,s-a uitat la mine si m-a intrebat "profund": "-si...tigari mai ai? Hai profita de ocazie cat poti. Hmm,ce fumezi tu?!..aa,gata,stiu-Kent lung." iar apoi catre doamna de la casa :"Puneti si un pachet de tigari. Azi e la promotie!"... Deci..azi a fost la promotie. Oare asa va fi si la examenul de maine?
Publicat de la Niciun comentariu:

sâmbătă, 31 decembrie 2011

2012!

Dragii mei,incep prin a-mi cere scuze pentru lipsa mea virtuala. Prioritatile au cam fost stabilite deocamdata iar timpul limitat,dar nu am dat la o parte blogger-itul. Promit sa revin cat de curand cu noutati si ceva interesant.Pana atunci sa aveti parte de un an nou plin de intelegere,bunatate,sanatate,comunicare si intelepciune,ca se pare ca ne lipsesc din plin. Sa aveti o imaginatie bogata si putere de schimbare in bine!
Publicat de la Niciun comentariu:

luni, 21 februarie 2011

Cu Z!

Si aseara pentru prima oara, mi-am dorit sa fiu intinsa pe iarba,sa aud greierii cantand si sa simt adierea vantului racoros de vara cum imi plimba suvitele de par peste fatza.
Mi-am dorit din nou sa simt asteptarea,sa iti spun "bine ai venit" si apoi "pa..ne mai vedem",desi amandoi eram constienti ca era ultima oara cand ne intalneam.
Mi-am dorit sa ma topesc in bratele tale,desi afara erau +38 de grade,si mi-am dorit sa ma strangi atat de tare,incat sa am impresia ca imbratisarea ta se va lipi de mine si nu imi va da drumul niciodata.
Mi-am dorit...si imi doresc,sa ai macar putina incredere in mine.Nu iti promit ca nu te voi deZamagi,nu iti promit ca te voi iubi sau ca nu te voi uita,dar iti spun doar ca acum iti sunt alaturi.
Si pentru prima oara imi doresc ca timpul sa zboare sute de zile,sa ma trezesc intr-o zi oarecare de vara,cu capul pe pieptul tau,afara sa fie noapte,iar noi sa ne invelim doar cu infinitatea de stele!
Publicat de la Niciun comentariu:

vineri, 11 februarie 2011

De ce gonim barbatii de langa noi?!De ce nu puteam accepta pe cineva care sa fie alaturi de noi neconditionat? De ce nu ne lasam iubite? De ce nu mai credem in povestile alea frumoase de dragoste in care increderea si sinceritatea primeaza? Si de ce punem atatea intrebari si nu ne multumeste nici un raspuns? (Caci in fond,tot ce e in mintea nostra, credem...Si in momentul in care nimeni nu iti mai poate scoate din cap o idee,gandete te mai bine...Poate ca gresesti,si de fapt nimic nu e ceea ce pare...si totusi...De ce respingem iubirea?)
Publicat de la Niciun comentariu:

sâmbătă, 25 decembrie 2010

10 lucruri dorite pentru 2011 !

• Mai putine dezamagiri
• Intelepciune
• Bunatate
• Intelegere
• Nota mare la bac
• Sa intru la facultatea dorita
• Un apartament frumos in Bucuresti
• Sanatate pentru parintii mei si fratele meu (desi suna ca un cliseu)
• Sa iesim din criza
• Si poate poate poate o masinuta cu care sa merg ,ca sa nu mai tin permisul degeaba in portofel:”>
Publicat de la 2 comentarii:
Abonați-vă la: Postări (Atom)